Modalități de integrare a imigranților în orașele și regiunile UE

​Ann Helwani

Uniunea Europeană trebuie să se dedice mai mult sarcinii sale de integrare a imigranților și să sprijinire activitățile desfășurate în acest sens de orașele și regiunile europene, a afirmat un înalt funcționar al Comisiei Europene în fața liderilor locali și regionali care s-au întrunit în cadrul reuniunii organizate de Comitetul European al Regiunilor cu scopul de a aduce laolaltă experiențele locale în materie de integrare a nou-sosiților în UE.

 

Conferința, care a avut loc la 6 decembrie sub titlul „Integrarea migranților din țările terțe: rolul autorităților locale și regionale”, a evidențiat activitatea desfășurată în Austria, Belgia, Germania, Italia, Polonia, Spania și Regatul Unit, precum și perspectivele Uniunii Asociațiilor Europene de Fotbal (UEFA) și ale Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD). S-au analizat în mod special răspunsurile autorităților locale și regionale la problemele legate de imigrație din perspectiva asigurării locuințelor, a educației, a formării, a pieței forței de muncă, a sportului și a societății civile.

 

Comitetul European al Regiunilor (CoR) a organizat această conferință pentru că orașele și regiunile sunt cele cărora le revine principala responsabilitate pentru asigurarea coeziunii sociale în cadrul comunităților. „Problemele nu sunt noi, dar s-au agravat mult față de anii trecuți,” a declarat în numele CoR, în deschiderea evenimentului, Karl Vanlouwe (BE-Alianța Europeană), membru al Parlamentului flamand. Costurile unui eșec în ce privește integrarea noilor veniți ar fi „ridicate”, a avertizat el.

 

Matthias Ruete , director general pentru migrație și afaceri interne în cadrul Comisiei Europene, a declarat că „UE nu poate prescrie modalități de integrare, dar putem învăța unii de la alții”. El a afirmat că UE trebuie „în primul rând să stimuleze circulația ideilor”, precizând că se așteaptă ca tema integrării să se afle din ce în ce mai mult în centrul atenției la nivelul UE și că, în viitor, este posibilă majorarea fondurilor alocate acestei chestiuni.

 

Dl Ruete a declarat că instituțiile UE au trecut de la o poziție care, în urmă cu doi ani, se traducea prin „să recunoaștem, despre migrație abia îndrăznim să vorbim”, la o intervenție urgență. În prezent, a declarat el, „trebuie să ne concentrăm pe ceea ce dumneavoastră” – orașele și regiunile UE – „faceți în materie de integrare”, prevăzând că „abordarea în comun” a problemei integrării va fi „un obiectiv de discutat din perspectiva finanțării viitoare”.

 

Conferința a avut loc în ajunul unei ședințe plenare, în care CoR a adoptat recomandări privind integrarea și migrația legală, precum și norme referitoare la azil, și în care doi raportori – dl Vanlouwe (BE-AE) pe tema integrării și dl Olgierd Geblewicz (PL-PPE), mareșalul voievodatului Pomerania Occidentală, pe tema migrației legale – au subliniat că UE și guvernele naționale trebuie să acorde o mai mare atenție nevoilor și punctelor de vedere ale orașelor și regiunilor, deoarece acestea se află în „prima linie” în materie de migrație și țin mai bine seama de circumstanțele locale. François Decoster (FR-ALDE), primar în regiunea Calais, care a elaborat, în decembrie 2015, avizul CoR referitor la Agenda europeană privind migrația, a declarat: „Îi ajutăm pe refugiați cum putem, dar avem nevoie de o solidaritate reală la nivel european. Trebuie să realizăm integrarea civică a refugiaților. Pentru aceasta, este nevoie de o abordare pe mai multe niveluri, printr-o metodă cuprinzătoare din perspectiva calendarului și a conținutului.”

 

Importanța orașelor a fost subliniată de dna Cécile Riallant, reprezentantă a Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare. „Migrația a devenit un fenomen urban”, a declarat ea, afirmând că localitățile urbane sunt primele vizate de fluxurile de migrație și observând că „60% dintre refugiați trăiesc probabil în orașe”. Și alți vorbitori au remarcat că, pe măsură ce a luat amploare, migrația s-a diversificat. Acest lucru este evident chiar la nivelul instituțiilor decizionale ale UE, a evidențiat Ingrid Pelssers, consilier în cadrul guvernului flamand pe probleme de politică de integrare, atrăgând atenția asupra faptului că 63% dintre locuitorii Bruxelles-ului sunt de origine străină, ceea ce face din acest loc unul dintre cele mai diverse orașe ale lume. Dl Vanlouwe a susținut că „integrarea nu poate avea loc fără promovarea activă a diversității culturale și a coeziunii”. Oriol Amorós, secretar general pentru egalitatea de șanse, imigrație și cetățenie în cadrul Guvernului Cataloniei, a afirmat că răspunsul acestei regiuni la diversitate – „există 180 de naționalități și 300 de limbi în țara noastră” – a constat în adoptarea unei abordări „interculturale”, în comparație cu alte modele, bazate pe asimilare sau multiculturalism.

 

Brando Benifei (IT-S&D), deputat în Parlamentul European și autor, în acest an, al unui raport destinat Parlamentului privind incluziunea socială și integrarea pe piața forței de muncă, a subliniat necesitatea de a se asigura sprijinul și înțelegerea comunităților-gazdă. „Trebuie să-i asigurăm pe cetățenii noștri că se construiesc sisteme durabile”, a afirmat el. „Eradicarea rasismului este necesară, dar trebuie să includă participarea propriilor noștri cetățeni. Pentru a evita conflictele dintre grupurile vulnerabile, trebuie să alocăm resurse... astfel încât nicio regiune să nu fie nevoită să aleagă între persoanele cu dizabilități și refugiați.”

 

Experiențe din Europa:

 

Punctul de vedere al refugiaților: În cadrul evenimentului au fost ascultate relatările câtorva persoane care au solicitat azil în Europa, printre care Ann Helwani, care a sosit în Belgia acum 15 luni. El a descris etapele pe care le-a parcurs, de la cea inițială, de orientare în viața de la Bruxelles, până la învățarea limbii franceze și desfășurarea de activități împreună cu alți refugiați. „Obiectivul meu nu a fost de a-mi schimba cultura sau mentalitatea”, a spus el, ci „de a trăi cu ele” într-un mediu nou. „Nu a fost atât de greu să înțeleg această nouă cultură”, a continuat el, „a fost mai greu cu procedurile administrative”, în cursul cărora eforturile sale de a obține recunoașterea calificărilor pe care le deține s-au soldat cu un eșec. Activitățile pe care le desfășoară împreună cu alți refugiați i-au dovedit că este „foarte greu” pentru aceștia „să se reintegreze în societate după ce au trăit un timp într-o tabără de refugiați”. „Știu că integrarea este un proces foarte complicat”, a declarat el, „însă este nevoie de eforturi din partea refugiaților, a guvernului, a societății civile și mai ales a tuturor mijloacelor de comunicare în masă.”

 

Primirea imigranților și a solicitanților de azil: Descriind abordarea adoptată de către autoritățile locale din sud-estul Angliei, Paul Watkins, membru al Consiliului local Dover, a declarat că membrii grupului operativ regional stabilește numărul solicitanților de azil acceptați în zona respectivă și apoi evaluează implicațiile asupra serviciilor publice și a accesului la locuri de muncă. „Încercăm să identificăm nevoile în materie de competențe din zona noastră”, a spus el, „și încercăm, de asemenea, să oferim oportunități de formare” și de învățare a limbii engleze. Cu toate acestea, autoritățile se confruntă cu dificultăți în ceea ce privește accesul la translatori, iar lucrul cu copiii neînsoțiți este extrem de dificil.

 

Sănătatea: Ar trebui „adaptat sistemul de primire la modelul nostru social, ceea ce presupune și modelul de asistență medicală”, a declarat Vittorio Bugli, responsabil pentru migrație în cadrul guvernului regional din Toscana. El a afirmat că Toscana furnizează servicii medicale imigranților în sute de centre, oferind fiecăruia un card care atestă statutul de alogen temporar și, prin urmare, îi asigură accesul la toate tipurile de asistență medicală; anul acesta au fost pregătiți peste 200 de lucrători în domeniu, care să lucreze în centrele de primire, iar respectarea standardelor se asigură prin intermediul unui organism de supraveghere regională. Sistemul a putut fi pus la punct datorită „nivelului ridicat de voluntariat”, a afirmat el, adăugând că „toate acestea nu ar fi fost posibile fără voluntari”.

 

Locuințele: Shams Asadi , coordonator pentru drepturile omului al orașului Viena, a declarat că „toate măsurile pe care le adoptăm sunt privite din perspectiva drepturilor omului” și sunt sprijinite prin punerea accentului pe comunicarea cu comunitățile locale. Ea a afirmat că populația capitalei Austriei, deja diversă – 36 % dintre vienezi s-au născut în afara Austriei – a crescut cu 43 000 de persoane în acest an și tinde să crească în continuare. Viena, care are o tradiție de secole în materie de locuințe sociale, își propune să ofere soluții de cazare inovatoare, ecologice și mai incluzive din punct de vedere social pentru 40% din populația care trăiește în locuințe subvenționate sau sociale. Arhitectura este un element major în crearea de noi situri, precum și spațiile publice, facilitățile destinate activităților civice și spațiile pentru întreprinderile mici.

 

Educația: Catalonia „se confruntă cu o importantă transformare demografică”, care a afectat „fiecare aspect al vieții”, însă imigrația a fost considerată drept un fapt ce trebuie pur și simplu gestionat, ea nefiind însoțită de „grave conflicte sociale”, a declarat Oriol Amorós, secretar general pentru egalitatea de șanse, imigrație și cetățenie în Guvernul Cataloniei. Ideea că „mai multă migrație duce la mai multă xenofobie este nu se confirmă absolut deloc în Catalonia”, a afirmat el. Forța motrice a politicii catalane, care include și convingerea că drepturile – cum ar fi educația – trebuie recunoscute din primul moment, a contribuit la creșterea neobișnuit de mare a numărului vorbitorilor de catalană care sunt de origine străină (46,3%). El a evidențiat trei inițiative promovate de Catalonia în materie de educație: meditații acordate de elevii mai mari; informarea familiilor cu privire la modul de funcționare a sistemului de învățământ; faptul de a-i încuraja pe imigranți să-i instruiască pe noii veniți în limba lor maternă (româna, araba și chineza fiind cel mai des utilizate în acest sens).

 

Locuri de muncă: Günter Lambertz, de la Asociația Camerelor de Comerț și Industrie din Germania, a afirmat că organizația sa își propune să ajute întreprinderile să angajeze imigranți și să-i ajute pe aceștia să dobândească aptitudinile necesare pe piața forței de muncă, luând în considerare eventualitatea ca ei înșiși să devină antreprenori. Asociația a creat o rețea de întreprinderi naționale, care să favorizeze schimbul de experiențe între întreprinderi, din care fac parte, în prezent, toate camerele de comerț ale Germaniei. Întreprinderile au nevoie ca imigranții să se integreze în sistemul de formare profesională. La un nivel mai general, competențele lingvistice sunt deosebit de importante, a afirmat el, menționând istoricul schimbărilor petrecute în structura economiei Germaniei. Mulți migranți, însă, nu sunt suficient de motivați să continue să studieze limba germană, deoarece „au nevoie să înceapă să lucreze imediat pentru a trimite bani acasă”.

 

Sportul: Există „un potențial real” de a promova integrarea valorificându-se această „obsesie culturală a europenilor” care este fotbalul, a declarat Piara Powar, director executiv al rețelei FARE a UEFA. Este nevoie de surprinzător de puține fonduri, a afirmat acesta, prezentând experiența Germaniei, unde inițiativa federației germane de fotbal de a oferi 500 EUR fiecărei echipe pentru a se implica în eforturile de integrare „a avut un impact enorm”. El a susținut, însă, că „trebuie să fim conștienți, în tot ceea ce facem de posibilele reacții adverse” și de faptul că eforturile trebuie „întotdeauna” făcute „în colaborare”.

 

Participarea civică: Belgia are o problemă de segregare, două din cinci persoane din Flandra privind migrația ca o amenințare la adresa modului de viață din regiune, a declarat Ingrid Pelssers, consultant pe probleme de integrare în cadrul guvernului flamand. „Trebuie să trecem de la segregare la conviețuire activă”, a afirmat ea, constatând că interacțiunea dintre grupuri diferite este mai scăzută în rândul persoanelor mai în vârstă, al lucrătorilor slab calificați și în mediul rural. Ceea ce lipsește este un „lubrifiant care să faciliteze funcționarea angrenajului”. Ea a subliniat importanța „guvernanței pe mai multe niveluri”, a dialogului și a lansării de idei și inițiative de jos în sus. Printre exemplele belgiene de „bune practici” se numără „cabinetul cetățenesc” pentru propuneri destinate tinerilor și inițiative în materie de diversitate, cinematografele improvizate (pop-up) și cursurile de integrare. În ceea ce privește dificultățile cu care se confruntă noii veniți, acestea privesc serviciile de bază – cum ar fi cele bancare – și contractele.

 

Contact:
Andrew Gardner
Tel. +32 473 843 981
andrew.gardner@cor.europa.eu