Mircea Cosma: "ar trebui ca România să fie împărţită în minimum 12 regiuni, plus capitala"
​Mircea Cosma

Preşedintele Consiliului judeţean Prahova şi membru al Comitetului Regiunilor, Mircea Cosma, vorbeşte în interviul de mai jos despre dezavantajul menţinerii actualelor opt regiuni de dezvoltare, " mult prea mari teritorial", menţionând de asemenea momente istorice cheie din istoria României la nivel de dezvoltare teritorială.

Care ar fi avantajele regionalizării/descentralizării pentru judeţul şi deci inclusiv pentru populaţie?

Sunt lucruri diferite în mecanismul administrativ. România are în spate un centralism dur instaurat de Carol al II-lea în 1938 şi finalizat parţial în ianuarie 1990. Regiunile istorice, aşa cum sunt cunoscute de populaţie, ar fi: Maramureş, Ardeal, Crişana, Banat, Oltenia, Muntenia, Dobrogea, Moldova, Basarabia, Bucovina, Cadrilater.

În teritoriul de azi al României, consecinţă încă a pactului Ribbentrop-Molotov, regiunile istorice sunt: Maramureş, Crişana, Banat, Oltenia, Muntenia, Dobrogea, Moldova şi jumătate din Bucovina.

Dacă privim realist, ar trebui ca România să fie împărţită în minimum 12 regiuni plus Capitala, astfel încât acestea să poată fi gestionate corect şi dezvoltate armonios ţinând cont de „motoarele” actuale de dezvoltare: Cluj-Napoca, Braşov, Timişoara, Ploieşti, Craiova, Iaşi, Bacău, Piteşti, Constanţa, Galaţi, Sibiu, Baia-Mare.

O astfel de regionalizare ar permite distanţe optime, resurse economice bine proporţionate, surse energetice proporţionale, universităţi cu tradiţie, dezvoltări tehnologice noi şi experienţă pozitivă în ultimii ani. De asemenea resursele umane ar fi judicios împărţite şi nivelurile de calificare apropiate.

Şi dezavantajele?

Dezavantajul ar fi menţinerea actualelor opt regiuni de dezvoltare mult prea mari teritorial unele dintre ele şi cu niveluri de dezvoltare diferite. Tot ca dezavantaj ar mai fi de menţionat dezvoltarea unicat pe spital regional, sală de sport regională, centru universitar regional, etc.

Ce aţi dori impune pe agenda procesului de regionalizare/descentralizare?

Aş impune pragmatism şi coerenţă. De exemplu, la descentralizare, aş adăuga că sistemul educaţional nu se descentralizează, având în vedere că România s-a reunit abia de 95 de ani. Aş porni hotărât cu descentralizarea agriculturii, apelor, sănătăţii, finanţelor publice, activităţilor de mediu, etc.

S-ar impune de asemenea ca cele 12 regiuni să se „deseneze” în acest an şi „corectate” prin legea existentă, anunţate în acest fel la C.E. şi stabilizate cu cele 12 organisme intermediare pentru gestionarea fondurilor europene.

Apoi, alegerile pentru preşedintele regiunii şi consiliile regionale să se ţină după adoptarea constituţiei care să le prevadă.

Puteţi identifica un model european de regionalizare care s-ar aplica cel mai bine României, iar in caz afirmativ, din ce motive? (modelul polonez, german…)

Modelul care trebuie aplicat la noi trebuie să ţină cont neapărat de istoria poporului român. Nu trebuie făcute neapărat regiuni egale ca populaţie şi astfel distanţa între centrul de regiune (reşedinţa) şi o localitate să fie de 300 km cum este azi, ci să se armonizeze aceste lucruri. Regiunile istorice au şi reţeaua de căi de comunicaţie construită spre reşedinţa istorică a anilor 1923-1938. Trebuie ţinut cont de acest lucru. Aşa că cel mai potrivit ar fi modelul italian sau francez.

Alte comentarii.

Au mai fost regiuni în România. S-au numit „ţări”, ţinuturi, provincii istorice sau regiuni. Au fost în perioada de tristă amintire (1952-1968) şi regiuni pe criterii etnice, inventate şi impuse de ocupant.

Regiunile noi, care să ţină cont de realităţile economice, energetice, comunicaţii şi istorie, trebuie să menţină ca ideal „Statul naţional unitar”, aşa cum s-a format prin voturile plebiscitare din 1859, 1918 şi 1919.

Informaţii pe această temă